Ceea ce odata parea a fi o viziune a milionarilor din tehnologie si a arhitectilor idealisti ar putea deveni in curand o solutie concreta la unele dintre cele mai presante provocari ale lumii.
La o masa rotunda a ONU, un grup de constructori, ingineri si arhitecti au prezentat conceptul unui oras plutitor la preturi accesibile.
Spre deosebire de cazurile din trecut, in care aceste proiecte futuriste au fost intampinate cu scepticism, directorul executiv al Programului Natiunilor Unite pentru Asezarile Umane (UN-Habitat), Maimunah Mohd Sharif , spune ca ONU va sprijini si va ghida acest proiect pentru a fi realizat.
„Toata lumea din echipa vrea sa fie construita”, spune Marc Collins, CEO al Oceanix, o companie care construieste structuri plutitoare. „Nu doar teoretizam”.
Compania crede ca un proiect de oras plutitor ar aborda atat deficitul sever de locuinte, cat si amenintarile cu cresterea nivelului marii. Structurile ar fi proiectate pentru a rezista la toate tipurile de dezastre naturale, inclusiv inundatii, tsunami si uragane de categoria 5.
Conceptul, cunoscut sub numele de Oceanix City, a fost proiectat de renumitul arhitect Bjarke Ingels in colaborare cu Oceanix. Desi mai are nevoie de finantare, este in esenta un joc pentru investitorii suficient de curajosi pentru a prelua proiectul.
Acesta ar fi Oceanix City
Orasul ar fi un set de platforme hexagonale care pot gazdui aproximativ 300 de locuitori fiecare. Hexagoanele sunt considerate pe scara larga una dintre cele mai eficiente forme arhitecturale. Proiectand fiecare platforma ca un hexagon, constructorii spera sa minimizeze utilizarea materialelor.
Designerii considera un grup de sase platforme drept „sat”. Intregul oras ar contine sase sate, pentru un total de aproximativ 10.000 de locuitori. Ingels explica ca 10.000 este numarul ideal de locuitori, deoarece ar permite insulei sa obtina „autonomie deplina” prin producerea propriei puteri, apa si caldura.
Ingels este cel mai bine cunoscut pentru proiecte individuale, cum ar fi parcul public Superkilen din Copenhaga sau o pereche de turnuri din New York City. Dar el spune pentru Business Insider ca proiectarea unui intreg oras ii ofera spatiu pentru a-si extinde viziunea. „La acea scara a orasului poti realiza mai mult”, spune Ingels.
Orasele nu ar permite nici masini sau camioane cu emisii mari. Orasul nu ar contine niciun camion de gunoi. In schimb, tuburile pneumatice de gunoi transporta deseurile la o statie de sortare, unde pot fi identificate si refolosite. „Acesta nu seamana cu Manhattan”, spune Collins pentru ONU. „Nu exista masini”.
Cu toate acestea, designul ar putea permite utilizarea vehiculelor fara sofer, iar orasul ar putea experimenta noi tehnologii, cum ar fi livrarea cu drone.
Conceptul cere „agricultura oceanica”, care ar implica cresterea hranei sub suprafata apei. Custile de sub platforme ar putea recolta scoici, alge marine sau alte forme de crustacee.
Sistemele acvaponice ar folosi deseurile de peste pentru a ajuta la fertilizarea plantelor, in timp ce fermele verticale ar produce produse pe tot parcursul anului. Ambele tehnologii ar putea ajuta, de asemenea, orasul sa ramana autosuficient in timpul unui uragan sau al unui alt dezastru natural.
In general, obiectivul este reducerea deseurilor si producerea tuturor alimentelor necesare hranirii locuitorilor orasului.
Desi este cunoscut drept „oras plutitor”, comunitatea ar fi ancorata pe fundul oceanului. Oceanix anticipeaza ca satele se afla la 1,6 kilometri de principalele orase de coasta. Instalatiile ar putea fi, de asemenea, tractate in locatii mai sigure in cazul unui dezastru.
Platformele ar fi intarite cu Biorock, un material creat prin expunerea mineralelor subacvatice la un curent electric. Acest lucru duce la formarea unei captuseli de calcar care este de trei ori mai dura decat betonul, dar poate fi totusi plutita. Substanta devine mai puternica in timp si chiar se poate repara singura atunci cand este expusa la curent. Acest lucru ii permite sa reziste la conditii meteorologice nefavorabile.
Functionarea orasului plutitor
Orasul ar putea contine si un sistem acvifer care atrage apa curata din aer. „Orasele chiar reusesc sau esueaza, in functie de cat de bine gestioneaza apa”, a declarat miercuri inginerul Bry Sarte la ONU.
Intr-un scenariu de dezastru, generatoarele de masini ar putea extrage aer din atmosfera, il pot condensa in apa si il pot filtra pentru a elimina impuritatile precum metalul sau bacteriile.
Orasul nu ar contine zgarie-nori. Pentru a mentine un centru de greutate scazut, cladirile ar avea intre patru si sapte etaje. Pe langa locuinte, orasul ar avea un centru spiritual, un centru cultural si o biblioteca comunitara, unde locuitorii ar putea inchiria computere si biciclete, precum si carti.
Toate cladirile ar fi construite cu materiale durabile, cum ar fi lemnul si bambusul. De asemenea, sunt proiectate pentru a fi demontate, astfel incat generatiile viitoare de arhitecti sa poata reconfigura conceptul.
Designerii recunosc, desigur, ca majoritatea oamenilor vor continua sa traiasca pe pamant pana in viitor. Ingels se refera la viziunea sa despre oras ca fiind „pragmatism utopic”, ideea ca putem realiza mari fapte de design in moduri concrete si practice.
Nu toata lumea ar fi dispusa sa traiasca pe apa, desigur, dar cei care nu isi pot permite chirii mari in orasele mari sau care isi doresc o situatie de viata mai putin vulnerabila la dezastrele naturale ar putea beneficia de acest concept.
Un proiect inovator
Houseboats ar putea avea chiar un efect calmant. Ingels explica ca locuieste pe un feribot inchis si ca leganarea il ajuta pe fiul sau sa adoarma. Oamenii „nu ar dormi niciodata mai bine decat ar dormi pe o insula plutitoare”, spune el.
Leganarea caselor ar putea avea chiar un efect calmant, spune unul dintre promotorii acesteia
Realizarea unui concept de oras plutitor este dificila, dar este fezabila. Este un fel ca aterizarea pe Luna. „Vad asta, din multe puncte de vedere, drept repetitia noastra generala pentru Apollo 10”, a spus Victor Kisob, director executiv adjunct al ONU-Habitat, la masa rotunda.
Acest punct de vedere a fost impartasit de multi dintre designerii proiectului, inclusiv de Ingels. „Acesta este in esenta despre explorare”, explica el pentru Business Insider. „Va servi ca un experiment prototip uimitor pentru unele dintre provocarile cu care te vei confrunta pe Marte”.
