A avut un cost de cinci sute de milioane de dolari, in patruzeci de mii de metri patrati. Muzeul Bibliei din Washington DC contine mii de documente, imagini, artefacte si instrumente legate de Biblie. Locatia sa este foarte aproape de Capitoliul Statelor Unite si de Muzeul National de Stiinte Naturale. A fost promovat de Steve Green, presedintele multinationalului Hobby Lobby.
Personal, nu am de gand sa intru in polemici pro sau impotriva acestui muzeu. Din moment ce au fost multe controverse, mai ales in presa nord-americana, dar daca ma gandesc ca sunt doua mese de masurat, sunt anumite produse care atunci cand sunt religioase par ca se ridica furtuni impotriva acelei creatii culturale. Imi amintesc, si nu o sa inteleg si nu voi intelege niciodata, motivele esentiale si mai ales ce sau cine s-ar afla in spatele tuturor acestor lucruri, ceea ce s-a format cu filmul The Passion of the Christ, de producatorul si scenaristul, Mel Gibson, in 2004.
Ne intoarcem mereu la scena Sanhedrinului, parafrazand-o, „daca Nazarineanul este un Profet, ar fi o enorma nedreptate sa-l ucizi, iar daca nu este, numele lui va fi uitat in timp”. Nu inteleg, nu inteleg, nu stiu ce motive profunde, ale unor puteri, colective, grupuri, ideologii, se misca si se framanta, astfel incat sa se formeze legiuni impotriva anumitor produse culturale religioase, in mass-media. Aici, am pus doua exemple, acest Muzeu, care de altfel este cel mai mare si cel mai interactiv si cu cea mai recenta tehnologie din lume pe Biblie si, s-a intamplat si la filmul Mel Gibson.
Atata timp cat un produs cultural se afla sub marile minime ale legalitatii actuale si ale moralitatii generale minime actuale, nu ar trebui sa fie atat de criticat, nici macar ad nauseam. Cu siguranta, pot fi analizate perspective si aspecte diferite, dar nu cu acel resentiment si resentimente pe care unele colective, indivizi, grupuri, ideologii, puteri le ridica impotriva unor constructii culturale religioase crestine. Pentru ca daca aceste produse culturale sunt impotriva crestinismului, aceleasi grupuri raman tacute si vorbesc despre libertatea de constiinta, de exprimare, de publicare, de creatie, de cercetare.
Exista mai multe muzee in lume dedicate Bibliei, MOBIA din New York, Muzeul de Arta Biblica din Dallas, Muzeul Biblic din Amsterdam, Muzeul Biblic din Tarragona, Muzeul Biblic si Oriental din Leon, etc. Dar niciunul din lume nu atinge aceasta dimensiune sau dimensiuni, in metri patrati, nici complexitatea tehnologica, si cu siguranta unele dintre piese.
Fie ca suntem atei sau agnostici sau credinciosi in orice alta religie necrestina, trebuie sa acceptam ca pentru Occident si pentru lume, crestinismul si iudeo-crestinismul sunt si au fost esentiale. Si ca lucrul logic este ca se creeaza muzee dedicate studiului, analizei, diseminarii marilor carti sacre ale lumii, de aceea, trebuie sa ne gandim, ca, cu timpul, muzeele dedicate nu numai Bibliei, ci si Coranului, vor fi dezvoltat, la Tripitaka, la Vede etc.
Pentru ca este logic, rational, rezonabil, daca lumea contine mii, zeci de mii de muzee, de toate temele si categoriile, va trebui sa acceptam, pentru egalitate si corectitudine si dreptate, ca normalul este ca grupuri de fiinte umane doresc sa construiasca si sa intretina muzee, dedicate cartilor lor sfinte. Daca Europa este plina de muzee dedicate echipelor de fotbal, si de exemplu, in Spania se spunea ca cel mai vizitat muzeu privat a fost si presupun ca va fi in continuare cel al Barcei si pe locul doi Muzeul Fundatiei Dali.
Ne putem plasa in perspectiva pe care o dorim, dar Europa, Occidentul si, intr-un fel, lumea nu ar putea fi intelese si intelese in esenta ei, cu lumina si intunericul ei, fara crestinism, deoarece ideile fundamentale ale Occidentului. , desi nu vrea sa-l accepte, nu sunt doar de origine greco-romana, ceea ce sunt, si de alte origini, ci marile principii, au multe, ale crestinismului si iudaismului, adica conceptul de Dumnezeu. , conceptul de persoana, conceptul de libertate, conceptul de solidaritate-fraternitate-caritate, conceptul de libertate de constiinta, conceptul de suflet, conceptul de separare a religiei si a statului si zeci si zeci de idei-concepte- declaratii, care alcatuiesc profundul tapis-stalp a ceea ce suntem si am fost. Nu ar exista drepturi ale omului, din 1948 si mai devreme si mai tarziu, toate Scrisorile Constitutionale, care s-au facut de secole, fara crestinism.
Si, in sfarsit, ar face bine daca aceste muzee ale Bibliei, sau altele noi, ar introduce in ele sectiuni de arta actuala cu teme religioase si crestine, desene, gravuri, picturi, carti de artist, cu stiluri si estetica actuala.
