Cand Riek Machar, fostul lider rebel si vicepresedinte al Sudanului de Sud, a sosit pe aeroportul din Juba la sfarsitul lunii trecute, a fost intampinat cu urale si eliberarea porumbeilor albi, simboluri ale pacii. Aproximativ doua saptamani mai tarziu, sunt tancuri pe strazi, cartiere cu bombardamente de artilerie, sute de mii de civili stramutati, cel putin 300 de oameni au murit, iar aeroportul a fost inchis din cauza luptelor acerbe. Nu se stie unde au plecat porumbeii albi.
Luptele din Juba, capitala Sudanului de Sud, sunt haotice. Detaliile exacte despre cine a fost implicat si de ce nu sunt inca clare. Dar stim ca trupele teoretic loiale presedintelui, Salva Kiir, se lupta cu Machar de joi. Cei doi au anuntat ca au ordonat incetarea focului saptamana trecuta, dar realitatea este ca poate fi deja prea tarziu pentru a scoate Sudanul de Sud din abis.
Cel mai rau scenariu este ca razboiul civil care a inceput in 2013 si s-a incheiat printr-un acord de pace anul trecut ar putea fi reluat. Conflictul a ucis zeci de mii de oameni si a fortat doua milioane de oameni sa-si paraseasca casele. Un nou episod de varsare de sange ar distruge Sudanul de Sud, un loc vazut acum ca un stat extrem de „fragil” si nu un stat „esuat” precum Somalia.
Reluarea violentei ar obliga agentiile de cooperare sa se retraga. Aproximativ jumatate din populatie, aproximativ 11 milioane de oameni, este deja amenintata de foamete. Cu siguranta, razboiul ar insemna cel putin suferinta disperata si moarte pentru un numar semnificativ de oameni.
Exista posibilitatea ca militarii care au luptat in ultimele zile sa fi facut acest lucru fara permisiunea – sau chiar ordinele exprese – ale conducatorilor lor. Poate ca acest lucru se datoreaza faptului ca ei nu au fost platiti si sunt motivati de dorinta de a jefui, precum si de a rezolva conturi vechi si noi cu forta opozitiei.
Ar putea fi si pentru ca apar noi lideri care contesta varful autoritatii si nu se considera legati de acordurile anterioare. Acest lucru ar putea semnala o noua faza periculoasa pentru Sudanul de Sud, dar poate insemna si ca exista inca speranta ca Kiir si Machar nu sunt pregatiti pentru un nou conflict armat, oricat de profunde ar fi neincrederea si antipatia lor reciproca.
Animozitatea este adanca. Atat Kiir, 64 de ani, cat si Machar, 63 de ani, au iesit din razboiul de 22 de ani care a infruntat Sudanul de Sud cu guvernul sudanez de la Khartoum. Acest conflict a fost incheiat printr-un acord de pace in 2005.
John Garang, liderul veteran al Armatei de Eliberare a Poporului Sudan (SPLA) si aripa sa politica, Miscarea de Eliberare a Poporului Sudan, a fost ucis intr-un accident de elicopter la scurt timp dupa aceea, lasandu-i pe rivali sa se cearta si, in cele din urma, sa lupte in legatura cu mostenirea sa.
Marile sale bogatii: petrol si pamant fertil
Atat trupele lui Kiir, cat si cele ale lui Machar sunt acuzate de abuzuri oribile ale drepturilor omului, inclusiv violuri in grup si uciderea civililor. Un grup de experti al ONU a spus ca Kiir si Machar au avut responsabilitatea de comanda asupra trupelor presupuse ca ar fi comis crimele. Rivalitatea dintre aceste doua figuri a fost alimentata dupa referendumul din 2011 care s-a incheiat cu secesiunea Sudanului de Sud de Sudan. Premiul este foarte valoros. Asemanator Frantei ca marime, se estimeaza ca Sudanul de Sud detine a treia rezerve de petrol ca marime din Africa sub-sahariana. O mare parte din terenul sau este fertil si, desi este fara iesire la mare, exista potential pentru comert.
Kiir, cunoscut pentru palaria sa neagra de cowboy, a devenit presedinte. Machar, un fost conducator de razboi si politician care a fost laudat ca luptator de rezistenta, precum si insultat ca colaborator, a preluat functia de vicepresedinte. Demiterea sa in 2013 a declansat razboiul civil.
Rivalitatea lor depaseste personalitatile lor. Kiir apartine grupului etnic majoritar dinka, in timp ce Machar apartine nuer. Cu toate acestea, loialitatile si obligatiile sunt complicate in Sudanul de Sud si nu urmeaza intotdeauna liniile etnice. Exista, de asemenea, multa violenta intre subgrupurile care exista in cadrul celor mai importante grupuri etnice.
Sudanul de Sud vazut ca un feud
Ahmed Soliman, cercetator la Institutul Regal de Afaceri Internationale din Londra, a explicat ca greselile s-au repetat in ultimii ani, dar ca principala problema a fost ca politicienii au vazut Sudanul de Sud „ca pe un fief”.
„Cei de la putere au aratat ca prioritatile lor sunt propriile pozitii, statutul si importanta lor, mai presus de imbunatatiri sau chiar de structurare a tarii”, spune Soliman.
Acordul de pace din august 2015 a cerut un guvern de tranzitie de 30 de luni format din ministri si parlamentari din ambele parti inainte de noile alegeri. Acest lucru a permis, de asemenea, pozitionarea atat a trupelor guvernamentale, cat si a celor rebele in Juba. A fost „cel putin riscant”, explica Soliman.
Miscarile de blocare a embargoului asupra armelor, in special ale Statelor Unite, au fost, de asemenea, criticate de multi observatori.
O figura cheie in izbucnirea actuala de violenta ar putea fi Paul Malong, seful de cabinet al SPLA, care a respins in mod repetat autoritatea lui Machar si are o reputatie de intransigenta.
Dar exista multi alti actori in interiorul si in afara tarii. Printre acestea se numara tari vecine si regionale precum Sudan, Uganda si Kenya, organizatii multilaterale africane, alte institutii internationale precum ONU, Statele Unite, industria petroliera, un numar mare de ONG-uri si multi activisti.
„Ma bucur ca ma intorc”, a spus Machar reporterilor de la aeroport luna trecuta. „Razboiul a fost nemilos. Am pierdut multi oameni in ea si trebuie sa ne unim oamenii, astfel incat sa se poata impaca si sa vindece ranile, ranile mintale pe care le au.”
Saptamana trecuta, Kiir si-a chemat pentru prima data trupele inapoi la cazarma. Seful de stat major Malong a facut acelasi lucru. Ulterior, desi impuscaturile au continuat in tot orasul, Machar ar fi facut acelasi lucru. Zilele si saptamanile urmatoare vor spune daca Sudanul de Sud s-a retras de la prag sau a facut un pas urias spre catastrofa.
