Fire ultrasensibila si martor incomod , artistul avertizeaza perpetuu , dincolo de vanitatea timpului sau . Un asemenea personaj a fost si actorul Adrian Pintea . Traversand cortina oricaror deziluzii , el dorea sa arate lumea , viata , in realitatea ei , fara cosmetizari , sau transplant de luciditate , acceptandu-i paradoxurile . A iubit teatrul si adevarul , deopotriva , cum putini altii.
Ca si Hamlet odinioara , jucand pe scena destinului , inconjurat de oglinzi si de bufoni , Adrian Pintea a cautat chiar, prin punerea lor in fata vremilor si a semenilor sa dezlege tainele fariseismului si ale degradarii umanului ( In afara de biserica- spunea el- omului ii ramane o singura sansa de intalnire cu el insusi . Teatrul . Hamlet este locul in care aceasta intalnire este optima si, in cele din urma , salvatoare ) . Radacinile lui erau undeva , in apusul Transilvaniei ( in tinutul de legenda al Beiusului natal , dintr-o familie de preoti , avand un chip descins parca din vitralii chavanniene) si nu respingeau defel , anume legaturi de rudenie cu faimosul haiduc Pintea Viteazul .
Idealul sau era sa intruchipeze eroi romantici , mult dupa stingerea romantismului . A devenit studentul Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica I.L.Caragiale in 1974 , la varsta fugarelor iubiri verlainiene ; a debutat alaturi de Dina Cocea si Ion Lucian in Excursia de T.Manescu , insa veritabila sa iesire la rampa s-a produs in 1978 , pe scena studioului Casandra , cu rolul Romeo , din spectacolul Romeo si Julieta de Shakespeare , alaturi de Mariana Buruiana o sensibila Julieta in montarea Catalinei Buzoianu . Mai tarziu , pe malul Pontului Euxin , acelasi Adrian Pintea juca impreuna cu Marcel Iures si Mirela Gorea in Oedip salvat de Radu Stanca , in regia colegului sau , mereu surprinzatorul Mihai Maniutiu . Vor fi urmat apoi alte roluri , in egala masura in filme ( Adela , Iancu Jianu , Padureanca , Oglinzi paralele , Capitanul Connan , al lui Bertrand Tavernier , Femeia visurilor , Vlad , dar si Das Alibi , semnat de Hayde Pills ) , ori pe scena , printre care si memorabilul Henric al IV-lea , eroul pirandellian din drama omonima , sub bagheta lui Dominic Dembinski , la Teatrul Nottara , sau Hans din acel irepetabil Ondine de Jean Giraudoux , in viziunea lui Horea Popescu la Nationalul bucurestean.
Printre spectacolele in care a putut fi vazut in ultimele trei decenii figureaza : Pescarusul cehovian , regia Liviu Ciulei , Memoriile unui necunoscut , de F.M.Dostoievski , regia Ion Cojar , strindbergiana Domnisoara Iulia , in viziunea Lianei Ceterchi , sau Copii unui Dumnezeu mai mic de Mark Medoff , al neuitatului Theodor Cristian Popescu . Fervoarea si profunzimea cu care isi interpreta rolurile nu I puteau estompa acel inimitabil timbru hamletian.
