Oana Pellea si farmecul discret al unei slujbe naspa ( filmul britanic al lui Oliver Parker I Really Hate My Job , in varianta autohtona Am o slujba naspa rau – a avut premiera mondiala la Cluj , in cadrul TIFF ).
Atractia acestui ultim film al regizorului Oliver Parker rezida in reala tentatie a caricaturalului , mizand mai ales pe acea vis comica a naturii umane , surprinsa in diversele ei ipostaze . Jennifer Higgie , scenarista peliculei si-a conturat story-ul , inspirandu-se din cei zece ani cat a fost chelnerita intr-un restaurant londonez ; asa s-a nascut povestea atipica a cinci femei cu varste si firi diferite ( trei chelnerite , o bucatareasa si o spalatoare de vase ) ce lucreaza intr-un mic local din Soho ; filmul e portretul live , atent dozat umoristic al unor personaje obligate sa-si sfideze destinul . De aici rezulta seria dezamagirilor , a frustrarilor si a caderilor nervoase , pe care le traverseaza acestea , la care se mai adauga avalansa comenzilor , capriciile clientilor , cosmarul caldurii ori cel al rozatoarelor . Peste toate intamplarile vegheaza asteptarea tensionata a unui star de cinema ce le-ar putea face sa invinga la ruleta sortii . Filmul are inventivitate si destula franchete , fapt care il salveaza totusi , de la un posibil gust de Mr.Bean – show .
Ca o particularitate , doua din cele cinci actrite din rolurile principale , sunt romance: Oana Pellea si Alexandra Maria Lara . Personajul jucat de Alexandra e singurul care nu pare sa-si deteste slujba , in vadit contrast cu atitudinea celorlalte . De altfel , Alexandra Maria Lara a devenit foarte cunoscuta in Germania , unde a emigrat impreuna cu parintii ei , in anii 70 ; interpretarea sa in filmul Caderea / Ultimele zile ale lui Hitler a consacrat-o in plan international . Cat despre Oana Pellea – in film , Rita – nu este la prima productie straina in care joaca (a fost chiar sansa providentiala a intalnirii cu Oliver Parker , cel care a mai ecranizat opere literare en vogue , precum The Importance of Being Earnest – cu Rupert Everett si Othello cu Kenneth Branagh si Laurence Fishburne ) . A mai jucat recent , si in filmul cu tenta SF , Children of Men , realizat de Alfonso Cuaron , alaturi de Clive Owen ( in rolul tigancii profet , salvatoare a umanitatii ) .
Protagonista a fost insotita la premiera mondiala a peliculei , de la Cluj , de producatorul ei , Andrew Higgie si scenarista Jennifer Higgie . Pentru ea , personajul intruchipat a insemnat primul rol de comedie din cariera sa cinematografica . Actrita a spus ca intreaga experienta de la filmari a fost diferita de cea anterioara . Exista personaje care iti vin ca o manusa . De la prima lectura a scenariului , stiam cum va arata ; problema nu e textul / textul il inveti pe de rost , cu coach , sau fara coach / eu n-am avut coach/ E o lume care se misca repede efficient , nimeni nu se gandeste ca noi suntem cu trei secunde in urma / Acesta e efortul : sa fii pe faza , sa fii deschis , viu / Eu sunt un caz special / Am o voluptate extraordinara in a juca intr-o alta limba a mai declarat Oana Pellea despre specificul partiturii sale , extrem de stimulatoare ca atitudine si limbaj : o sud-americana temperamentala , nonconformista , ce spala vase intr-un obscur pub londonez , imagineaza lectii de filozofie si arta , povesteste intamplari amuzante de tinerete si apara , fara inhibitii ,dreptul la visare ; pluteste in jurul acestor fiinte o ispita a unicitatii , a cautarii obsessive a unei evadari totul axat pe acea insuportabila asteptare a vedetei hollywoodiene ce va lua cina in desueta lor colivie ) . La cei 45 de ani , actrita s-a aratat incantata de intalnirea cu un astfel de personaj generos in reactii , totul pigmentat cu un suras indulgent , in cel mai pur stil british .
Rolul acesta a insemnat valorificarea unei sanse : a intalnirii cu influenti regizori si producatori din arena mondiala ; un posibil reper pe harta carierei sale filmice , evadate din balcanica noastra tranzitie . De altfel , pentru a evidentia clara ancorare in real a intrigii , scenarista a explicat ca povestea din film are drept sursa propria ei experienta profesionala , fiind oarecum indatorat autobiograficului , iar eroinele inspirate din viata , rezistente la fictiune . Privit global , filmul nu ofera retete de iesire la limanul angoaselor , ci , descrie cu ironie si indulgenta , visele si disperarile netrucate ale unor femei intr-o lume ce mai pastreaza inca nebanuite reflexe kafkiene .
