Norocul meu a fost sa dau peste o promotie Tarom catre Bruxelles – 99 de euro cu toate taxele incluse. Era sfarsit de toamna, tanjeam dupa o piata de Craciun din-afara si-am zis: de ce nu? Auzisem de la mai multi prieteni ca n-ai ce vedea in Bruxelles, dar ca Bruges e de vis. Asa ca am luat bilete pentru trei zile si la plecare mi-a parut rau ca n-am mai avut vreo doua bonus.
Stati linistiti, nu o sa povestesc despre:
Grote Markt si stradutele adiacente
“Ochiul” Bruxelles-ului si panoramele superbe asupra Pietii Sf. Caterina
Atomium, interiorul lui cu iz SF si panoramele cu orasul in ceata
Mini-Europe la apus
Ciocolata delicioasa
Mult iubitul Bruges
Cartofii prajiti neasteptat de buni
Pisarciosul mic (aka Manneken Pis), neinteles (de mine cel putin), dar mult prea fotografiat
Sunt super-mega-cunoscute si o data ajuns in Bruxelles mai mult ca sigur ca o sa afli de ele intr-un fel sau altul.
In schimb, urmatoarele propuneri sunt ceva mai ascunse ochiului, pitite in zone mai departate de Grote Markt, dar usor accesibile cu metroul:
Cantillon Brewery si berea lambic
O mica fabrica de bere, afacere de familiei, transmisa din generatie in generatie, din 1900 si pana in prezent. Una dintre putinele fabrici de bere traditionale ramase care colaboreaza cu natura pentru a obtine licoarea neacidulata, amaro-acrisoara, iubita in special de cunoscatori.
Cei 7 euro platiti la intrare ne-au oferit:
o explicatie detaliata si plina de pasiune despre Cantillon si berea lambic o plimbare pe cont propriu prin incaperile cladirii, urmarind pas cu pas procesul de productie doua jumatati de pahar din berea lor (lambic si kriek)
Un targ bun pe care vi-l recomand calduros. Dintre toate berile baute in Belgia, cele tappista mi-au placut cel mai mult. Insa de la Cantillon am tinut musai sa iau un set de trei sticle de dragul oamenilor care duc mai departe traditia asta.
Casele femeilor beguines
In secolul al XIII-lea, in Tarile de Jos, foarte multe femei au ramas vaduve ca urmare a cruciadelor. Pentru ele au fost create beguinages – adaposturi evlavioase, fara a fi totusi manastiri. O parte din beguinages au ramas intacte pana in ziua de azi, fiind transformate fie in adaposturi sociale, fie in muzee.
Mi-am dorit foarte mult sa ajung la Beguinage Museum din Bruxelles, dar n-a fost sa fie. In schimb, am reusit sa vad asezarea beguinelor din Bruges. A fost ca o gura de aer proaspat care ne-a adus liniste-n suflet. Case albe, simple, intr-un decor verde, camere cu strictul necesar, pioase pana la ultima particula de var.
Aksum – locul cu cea mai buna ciocolata calda din lume
De ceva vreme Bogdan a prins microbul cafelei. Cand a descoperit ca-n Bruxelles exista un magazin micut, cu cafea din Etiopia, afacere de familie, n-am mai avut scapare. Printr-o ploaie mocaneasca, cu burta gioraind a foame, am inaintat vitejeste pana la Aksum. Bodoganind, bineinteles. Cafea iti trebuie? Nu vrei mai bine o friptura?!
Cand am intrat in incaperea de 3 pe 3 metri, mi-a mai trecut enervarea. E genul de loc in care, cu o carte-n mana si aroma de cafea proaspat macinata, uiti de tot si de toate. Iar cand am dat pe gat prima inghititura din ciocolata calda mi-a venit sa-i sar lui Bogdan de gat. Asta trebuie sa fie culmea ironiei: in capitala europeana a ciocolatei sa te dea gata una adusa din Africa!
Muzeul Horta
Aflata in patrimoniul UNESCO, cladirea care astazi gazduieste Muzeul Horta a fost casa si atelierul arhitectului belgian Victor Horta, unul dintre pionierii stilului Art Nouveau in Europa.
Daca n-ar fi fost coada de la intrare, n-as fi putut spune care e casa cu pricina. Mi se parea ca se incadreaza perfect in peisaj si exceptand balconul de la etajul superior, nu iese cu nimic in evidenta. Dar era coada la intrare, trebuia sa fie ceva de capul ei daca stau oamenii cate jumatate de ora in frig pentru a intra.
Saracii stateau asa mult in fata usii nu pentru ca era mare buluceala inauntru, ci pentru ca cei de la muzeu aveau niste filtre de securitate, mai ceva ca la aeroport. Haine, genti, umbrele, aparate foto, totul se lasa la garderoba, dupa care iti cumperi bilet, dupa care urci scarile, dupa care arati biletul si primesti un pliant. De-acolo incepe vizita propriu zisa. Casa are elemente spectaculoase care merita cei 8 euro dati la intrebare. Nu va asteptati sa fie Gaudi-uau-style, insa pentru pasionatii de Art Nouveau e o atractie interesanta.
Va ziceam de pliantul pe care-l primesti la intrare. Pe langa informatii despre muzeu, are si o harta cu alte cladiri Art Nouveau proiectate de Horta in cartier. Daca vremea tine cu voi, e o plimbare care merita. Stradutele de pe-acolo sunt pitoresti si linistite. Iar statia de metrou Horta are un farmec aparte.
Bistronomie
Ce poate fi mai placut decat o masa cu feluri rafinate, uneori experimentale, servite intr-un context relaxat, pentru sume rezonabile?
Bogdan a citit de Bistronomie, cuvant inventat de Sebastien Demorand – cunoscut critic culinar, intr-o revista marca Air France sau Tarom. Eram in drum spre Bucuresti si mi-a aratat paragraful in treacat, cu mentiunea: “Poate ajungem la un moment dat prin Bruxelles sa incercam asta”.
Peste nici jumatate de an, iata-ne in Bruxelles, doi foodies in cautarea unei experiente gastronomice intr-un bistro belgian. Si-am gasit-o la L’Achepot – un restaurant micut si cochet, cu un meniu limitat (semn bun mereu) si o singura ospatarita care stia engleza.
A fost o adevarata distractie sa ne dam seama ce inseamna fiecare fel. Cand vine vorba de gastronomie in engleza, ei bine, alegi cam legat la ochi si te rogi sa fie bun, orice ar fi. Si a fost. Bun, foarte bun, delicios. O experienta pe care v-o recomand cand va plictisiti de scoici, carnati si cartofi prajiti.
Cu aceste locuri vizitate simt ca am scormonit doar la suprafata tolba cu surprize din Bruxelles. Astept cu nerbdare o noua intalnire, insa pana atunci va intreb pe voi: peste ce alte locuri faine ati dat in capitala belgiana?
