THIERRY MUGLER si teoria evolutiei

A debutat pe terasa unei cafenele si, dupa 10 ani, a demonstrat ca teoria lui Darwin este gresita. In primii lui ani de viata, Mugler a fost tipul de copil intotdeauna palid si bolnavicios, retras, stangaci, tacut si visator, genul de persoana care ajunge celebra ca infractor sau orice altceva iesit din comun, si nu ca avocat, asa cum isi doreau parintii lui. Dar viata, orasul si baletul il vor ajuta pe Mugler sa ocoleasca cu talent cele doua directii “profesionale” atat de “tentante”.

Pana la varsta de 14 ani, principala “distractie” a tanarului scolar Mugler Thierry a fost arhitectura, chiar dacă nu stia exact în ce constă această meserie, iar a trage o linie dreapta pe hartie echivala pentru el cu o aventură impunătoare. Dar Strasbourgul,

orasul copilariei lui, era deja plin de “linii, curbe, patrate si ogive” trasate de altii, mult mai talentat, un puzzle gigantic de cladiri cu forma eleganta si epurate care te predispuneau la contemplare.

Atunci a inventat un joc: cazand intr-o transa adanca incerca sa-si imagineze impunatoarea catedrala din inima Strasbourgului si cladirile din jur inand menuet sau un alt in sofisticat de societate. Iar cand se plictisea, si le imagina ca pe niste rochii, iar el, manechinul ideal pentru impunatoarele tinute. Aceste bizare asocieri vor marca intreaga creatie viitoare a designerului.

Timpul a mai adaugat un nou element in acest cocktail exploziv: baletul . Vreme de cativa ani, Mugler a fost balerin, dacă inca unul foarte bun. De ce sa “inrolat” in celebra trupa “Corps Du Ballet de l’Opera du Rhin” ? “Vroiam ceva, dar nu stiam ce …” Probabil l-au atras decorurile somptuoase și costumele baroce. „Probabil”. Oricum, tanarul sa simtit ca acasa in culisele teatrului, experimentand tot ceea ce ii era oferit: machiaje, peruci, tutu-uri din tul, pantofi de balet cu poante. O parte dintre ele le-a luat cu el si, travestit in “Diva Strasbourgului”, usor masculinizata, a facut furori in toate barurile, intrand in anecdotica orasulu

Dar succesul este un lucru teribil de obositor, mai ales dupa ce esti intrebat la fiecare pas daca nu cumva ai scapat de la circ sau, din contra, face parte dintr-o noua si exotica secta cu orientari nu foarte ortodoxe. Cum nu reusea sa gaseasca nici un raspuns la aceste intrebari pertinente si nici nu dorea sa renunte la noul lui stil, atat de personal, Mugler a preferat autoexilul. Si chiar daca orice disident care se respecta ar fi ales Siberia, Thierry sa indreptat catre o destinatie mai putin exotica: Parisul.

La doar 20 de ani el debarca in “ Orasul luminilor ” inarmat cu cateva valize pline de haine si vise. Si, tot la aceasta varsta, apeland la hainele din dotare, el culege aplauze spontane pe terasa cafenelei “ Flora ” de la consumatorii exaziati in fata unui Mugler “tout in pink”! Tanarul Thierry isi gasise vocatia… nu de dansatoare de cabaret, ci de designer cu talent …

Timp de doi ani lucreaza ca free-lancer si este obligat sa traiasca doar din ce vinde in boutique-ul condus de excentricul Andre Putman , pana cand il cunoaste – nu se stie unde, ci doar se banuieste – pe ministrul de Finante al acelei perioade , care il “sponsorizeaza” cu o suma cocheta, folosita de catre Mugler pentru lansarea primilor lui colectii “oficiale” – “ Cafe de Paris ”. Cea mai sexy colectie prezentata vreodata la Paris! Chiar si negrul era mai negru decat altor designeri, iar sex-appeal-ul fiecarei creatii cantarea tone …

Presa reactioneaza, ca de fiecare data cand nu intelege nimic, entuziasmata. Pentru ea are doar ideea de sexy; pentru Mugler, cu totul altceva. Moda este un limbaj pe care foarte putini il inteleg. Moda este, la fel ca arta, un mediu prin care transmite o idee intr-o alta forma decat cea, sa o numim, obisnuita. Iar presa, cu celebrele fete feroce ale randului intai al show-urilor de moda, prefera, de multe ori, sa faca abstractie de la acest lucru. Dar la ce sa te astepti de la cateva figuri, chiar legendare, care doar cu catva timp inainte catalogau drept rateu faimosul taior de geniu al lui Chanel? Mugler, fata demulti altii care s-ar fi arhimultumit cu adjectivele si epitetele “de bine”, a reusit sa treaca, destul de indiferent, peste toate cronicile pozitive ale jurnalistilor si a incercat sa-si promoveze stilul si ideile si intr-o alta forma, mult mai percutanta.

Orice colectie Mugler tebuie, in primul rand, sa dea senzatia de rece, de nepamantesc, de detasare. Purtand sau admirand o tinuta Mugler trebuie sa ai aceleasi senzatii pe care le incerca tanarul din Strasbourg in fata catedralei din orasul natal. Iar totul este amestecat cu atat de controversat termen de glamour.

Dupa o scurta perioada, designerul scoate la rampa o noua colectie intitulata “ Mugler-show collection ”, o adevarata declaratie couture. Pentru a-si putea sustine mai bine ideile, Mugler a amesteca la un loc, alaturi de arhitectura, cele mai ciudate surse de inspiratie: glamour la Hollywood, science-fiction, fetisism, politica, forme de masini din Detroit-ul anilor ‘ 50, precum si cateva perioade nedefinite din istoria artei si a modei. In felul lui, Mugler a reusit sa “vorbeasca” prin vesminte despre eclectismul lumii artei din anii 1970 si 1980. Si de data aceasta jurnalistii nu au mai vazut doar “sexy si negru”, ci au descoperit un designer de geniu care avea ceva foarte important de spus. Fata de colegii de breasla ai timpului sau, Mugler propunea o noua silueta, mult mai puternic si viguroasa, prezentata de regula intr-o locatie futurista, gen Centrul Pompidou sau, din contra, ca un contrapunct, in castelele de pe Valea Loarei. El a dat astfel nastere unei adevarate isterii in masa, un curent care ii poarta numele si care a influentat mult moda de acum douazeci de ani.

O haina Mugler este conceputa ca un costum de teatru sau cinema si de aceea prezinta ingeniosului designer beneficiar intotdeauna de o coregrafie atent gandita, in genul music-hall-urilor coregrafiate de catre Busby Berkeley . Chiar si manechinele lui favorite, Jerry Hall – pe atunci, casatorita cu Mick Jagger – si Iman , au trebuit sa (re) invete mersul pe catwalk.

Ceea ce contează pentru Thierry nu era numai frumusetea, ci si miscarea. “O femeie trebuie sa se miste ca o femeie” si “un star trebuie sa se miste ca un star”. Mugler reuseste prin colectiile lui sa recreeze si ceea ce ceilalti designeri au pierdut pe drum: seductia. Chiar dacă de multe ori a fost catalogat de către necunoscatori ca fiind un misogin incurabil, totusi el a reusit sa creeze cele mai feminine colectii ale acestui sfarsit de secol.

Cu colectiile lui “spatiale”, apoi “aborigene” si “aristocrate”, Mugler marcheaza era femeii-star in moda. O femeie care stie pentru ce lupta si, mai ales, stie cum trebuie sa plece imbracata la lupta, indiferent de miza: tocuri colosal de inalte, haine incredibil de bine conturate pe corp, ochelari negri si parul obligatoriu acoperit cu o palarie Treacy. Cam cum este imbracata si Jerry Hall (minus palaria) in campania publicitara a unuia dintre cele mai celebre parfumuri ale lumii si care poarta tot semnatura lui Mugler – “ Angel ”. Un inger albastru, rece si distant, ratacit intr-un desert gri. „Nu este totul cam rece?” “Nu, este doar imaginea oricaruia dintre noi, pierdut în arsita universului citadin. Este o simpla senzatie. ”  

Si, deoarece ingerii nu prea fac sex, foarte repede Mugler a scos si o varianta masculina a acestui parfum in a carei campanie publicitara, lansata sub forma unui desen, contururile personajului seamana, pana la indentificare, cu celel ale lui Mugler. Lansarea parfumurilor coincide si cu o schimbare de politica pentru “ The Thierry Mugler Factory ”. Pentru ca ideile si conceptul pentru care a luptat in urma cu 20 de ani sa fie cunoscut si de catre noi, simplii muritori, el prezinta o noua linie, mai ieftina, mult mai simpla si epurata de orice detaliu ornamental. Singurul lucru care se poate citi clar, in fiecare tinuta, aceasta geometrie incredibil de riguroasa data de taieturile aparent simple, de combinatie savante si greu sesizabile de materiale.

Cu toate acestea, imaginatia inegalabila a lui Mugler nu intra deloc in vacanta, ci iese din nou la suprafata.

De date aceasta in colectiile de haute-couture unde prezinta, in premiera mondiala, noua teorie a evolutiei speciilor. Ce se naste din imperecherea unei insecte cu un star?

Raspuns: haute-couture „muglerian”! Mai precis: unele din cele mai incredibile rochii vazute vreodata pe un podium de prezentare. Taioarele poarta urmează inelelor de pe corp albinelor, acele veninoase devin sisteme de inchidere, ochii gigantici – pretextul perfect pentru Thierry de a crea cei mai mari ochelari de soare posibili.

Si pentru ca vorbim despre teoria evolutiei, atunci “evolutie” sa fie! Albina poate fi inghitita de un sarpe, iar sarpele de o pisica. Sau se pot imperechea, cu talent, intre ele. Iar rezultatul este o femeie cu ochi de sarpe, par a carui forma aminteste de urechile unei pisici salbatice si o rochie cu trena de 12 m amintind, ca structura, de fagurii de miere. Totul ca intr-un joc apocaliptic.

Regula mea este sa incalc regula” , declara , cu ceva timp in urma, “cel mai copiat designer al lumii”, cum la catalogat presa italiana. Si, dupa ce am vazut tot ceea ce a facut, de-a lungul a 30 de ani de cariera, nu putem decat sa-l credem pe cuvant.