Mama, tata, sunt homosexual, dar ma tratez! Intre capriciile naturii si inflexibilitatea societatii

Fiecare parinte care afla despre copilul sau ca are o orientare homosexuala trece prin momente extrem de dificile, negasind parca nicio scapare din aceasta situatie. Este foarte important ca fiecare parinte sa empatizeze, sa stie ca fiecare parte implicata in aceasta poveste are foarte mult de suferit si sa inteleaga ca solutii exista, oricat de imposibil ar parea.

In primul rand, este esential ca parintele sa inteleaga ca homosexualitatea nu reprezinta o alegere. Intelegerea stiintifica indica faptul ca orientarea sexuala nu este o optiune, ci mai degraba un proces complex in care sunt implicati factori de natura biologica si de mediu.

Spre exemplu, cercetarile spun ca baza de la care pleaca embrionul uman are un tipar feminin. Asa s-ar explica si de ce barbatii au mameloane, fiind o reminescenta feminina: de la sase pana la opt saptamani dupa concepere, embrionul masculin primeste o doza masiva de hormoni masculini, care se numesc androgeni; acestia formeaza testiculele si apoi a doua doza modifica, de fapt, creierul, dintr-o forma feminina intr-una cu o configuratie masculina. Daca embrionul masculin nu primeste suficienti hormoni la momentul potrivit, baiatul se naste cu o structura mai mult feminina decat masculina.

Un adolescent care descopera ca pornirile sale sexuale sunt in afara acceptarii societatii, nu isi gaseste identitatea si are foarte mult de suferit: in primul rand, nu stie ce simte si, in al doilea rand, nu stie cum sa faca fata presiunii familiale si sociale. Se gaseste in fata unei situatii fara iesire: daca vrea sa fie fericit, trebui sa isi asume o conditie pentru care va fi judecat, daca vrea sa nu fie judecat, trebuie sa traiasca nefericit.

Asadar, ce se intampla atunci cand copilul se hotaraste sa marturiseasca familiei situatia cu care se confrunta? Este pus fata in fata si cu parintii homofobi, care nu stiu cum sa reactioneze si au impresia ca totul depinde de „a-l convinge” pe baiat sa isi schimbe orientarea. In acest context, parintii cauta ajutor pretutindeni.

Un caz concret in acest sens este discutia spumoasa dintre o jurnalista americana, Amy Dickinson, si un tata “tradat”. Supararea acestuia? Faptul ca fiul sau „nu vrea sa inceteze sa fie homosexual”:

“Nu vrea sa ma asculte si sa inceteze sa fie gay. Cred ca face asta ca sa se razbune pe mine pentru ca i-am uitat zilele de nastere in ultimii trei ani (sunt o persoana foarte ocupata).

Replica jurnalistei este cel putin delicioasa:

DRAGA TRADATULE,

Ai putea sa-i dai o lectie fiului tau si sa-ti schimbi tu sexualitatea, ca sa-i arati cat de usor este. Incearca sa faci asta macar un an: inceteaza sa mai fii heterosexual, ca sa-i arati fiului tau ca sexualitatea este o chestiune de alegere – care poate fi dictata de parinti, de biserica sau de presiunea sociala.

Presupun ca reactia ta la sugestia pe care ti-am dat-o va fi ca sexualitatea face parte din felul tau de a fi. Acelasi lucru este valabil si pentru fiul tau. Are dreptul sa fie acceptat de parintii lui asa cum este.

Atunci cand uiti ziua de nastere a copilului tau este ca si cum i-ai nega intreaga existenta. E ca si cum i-ai spune ca ai uitat ca exista pe aceasta lume. Este foarte trist pentru el.

Sa incerci sa-l constrangi pe fiul tau sa-si schimbe sexualitatea este gresit. Daca nu il poti accepta asa cum este, cred ca ar fi mai bine pentru el sa traiasca in alta parte.”

Rezumand, iata ce atitudine ar trebui adoptata in fata unor copii homosexuali:

Fa-ti copilul sa simta ca e iubit si inteles Vorbeste cu el  – Fii mandru ca a avut atata incredere in tine, incat sa-ti spuna asta. Purtati un dialog deschis, cu intrebari si cu raspunsuri de ambele parti. Nu il judeca! Si el este, de asemenea, foarte confuz. Aminteste-ti ca este copilul tau, indiferent daca a trebuit sa aleaga asta sau nu. Trebuie sa il faci sa se simta confortabil asa cum e. Fa un efort si documenteaza-te despre homosexualitate. Incearca sa-ti accepti copilul asa cum e. Incearca sa devii un avocat al familei. Daca iti vei prezenta copilul cu rusine, toti il vor percepe ca pe un strain. Arata-le ca tu l-ai inteles si l-ai acceptat asa cum e, pentru ca, in fond, nu are nicio problema. Pastreaza-ti calmitatea. Comportamentul nervos nu ajuta in nicio situatie, mai ales in asta. Nu-i spune ca este o faza peste care va trece si nu-l face sa te urasca. Rezultatul va fi o relatie mult mai distanta, care nu va rezolva nimic.